“CAND SE STINGE LUMINA”

Scenariul şi regia: Igor Cobileanski
Producător: Thomas Ciulei

(Recenzie de VLAD PARAU)

“Într-adevăr, filmul porneşte de la o idee năstrujnică, dar perfect valabilă într-o lume asemeni celei contemporane, unde fuga după bani reprezintă unica raţiune de a fi a indivizilor: un tânăr propune contra sumei de 100 de dolari pariul că nimeni care bagă un bec în gură nu va mai reuşi să-l scoată întreg. De aici, totul se declanşează într-o explozie de umor şi peripeţii tragic-comice, experienţă savuroasă care, în ciuda superficialităţii aparente, va lăsa spectatorului câteva semne de întrebare asupra înţelesurilor de adâncime pe care le ascunde această peliculă şi asupra mesajului ei, în general.

Unii vor spune că este vorba despre o parodie a situaţiei actuale din „Republica” Moldova şi chiar din întreaga Românitate, pentru că prostia, oportunismul şi goana după îmbogăţire sunt vectori ce caracterizează îndeobşte societatea românească şi, în general, omenirea per ansamblu. Eu însă propun o abordare mult mai îndrăzneaţă: filmul acesta este o parabolă şi vorbeşte în special despre „Republica” Moldova, un tărâm aflat într-un spasm continuu al prefacerilor şi răsturnărilor, un teritoriu românesc pus sub semnul permanentei căutări a identităţii (vedeţi omul îmbrăcat în halat albastru şi cu bască pe cap care întreabă în jurul său: „N-aţi văzut pe-aici un bărbat cu halat albastru şi bască pe cap?”). „O ţară second-hand”, dependentă de lăturile aruncate de ruşi (becul, energia), aflată la marginea şi în afara României, în şanţul de frontieră al Europei şi balansând constant între preţul rublei şi cel al dolarului. „O ţară second-hand”, aflată la picioarele Rusiei şi în braţele larg închise ale României. „O ţară second-hand”, care pluteşte în derivă, oscilând după curenţii cursului valutar, legănându-se între Vest şi Est şi rămânând, totuşi, ancorată la est de Vest. Din acest punct de vedere, adresa spre care se îndreaptă protagoniştii este mai mult deecât sugestivă – INDEPENDENŢEI 13. „Zi cu ghinion”, adaugă cu scârbă şoferul. Într-o astfel de lume bolnavă, scăparea este căutată peste Ocean, acolo de unde dolarul decide raportul de forţe, şi vindecarea mesianică este primită răsunător în persoana Doctorului American, „nobil venit în Moldova”.
Motorul filmului, şi anume imaginea becului băgat în gură, are şi el semnificaţiile sale: este adusă în prim-plan o societate care se zbate să supravieţuiască unui conflict moral şi existenţial – compromisul dintre chemarea lucidităţii şi chemarea stomacului, dintre cap (care primeşte becul, simbol al iluminării) şi burtă (care pofteşte după suta de dolari), într-un cuvânt, lupta dintre demnitate şi pofta profană, nevoia de ascensiune, conflict al trecutului şi prezentului ţărilor ex-comuniste.
Panorama finală, centrată asupra turmei umane cu becuri în gură, mi-a adus aminte de peisajul oamenilor conectaţi şi exploataţi de sistem din filmul „Matrix”. Numai că, în cazul de faţă, la capătul becurilor nu există niciun fir. Ciudată imagine a independenţei, în spatele căreia se ascund legăturile „wireless” (fără fir) ale Moscovei!
Morala este excelent conchisă de replica „Nu cu pumnii, băi, cu capu’, poate-ţi cade din gură!”. Iar titlul nu este ales deloc întâmplător: „Când se stinge lumina” nu are nicio legătură cu electricitatea, ci cu un alt tip de forţă care întreţine de această dată buna funcţionare a Omului – Conştiinţa. Astfel, titlul s-ar traduce natural „Când se stinge raţiunea”…
Un îndemn la meditaţie, reiterând etern-valabilul … „DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!”“