Dupa o lunga perioada presarata cu ganduri contradictorii, astazi am hotarat sa nu mai postez pe acest blog.
Blogul Cuibul lui Cip-Cirip se inchide!
Articolele postate in cei aproape 2 ani, vor ramane active si la dispozitia vizitatorilor.
Toate gandurile de bine pentru toti cei care au vizitat cel putin o data acest blog!
O femeie din Palestina protesteaza impotriva razboiului din Fasia Gaza, in fata a trei soldati israelieni, in zona vestica a satului Bilin , aproape de Ramallah. (Sursa: The Guardian/ Fotograf: Eric Gaillard/Reuters)
Chitaristul Joe Satriani a acuzat formatia britanica Coldplay ca a plagiat una din piesele sale. Satriani i-a dat in judecata pe cei de la Coldplay, motivand ca o substantiala parte din piesa sa instrumentala “If I Could Fly” (de pe albumul “Is There Love in Space?” din 2004) se regaseste in hitul britanicilor “Viva la Vida”.
Coldplay , a caror piese au fost asociate ca gen de discografia celor de la U2, au primit saptamana trecuta 7 nominalizari la Premiile Grammy.
Mai jos puteti asculta ambele piese. Credeti ca se aseamana foarte mult?
COLDPLAY – “Viava La Vida”
JOE SATRIANI – “If I Could Fly”
Si asocierea dintre ele:
Sursa: Reuters
Am vizionat discursul presedintelui Barack Obama, adresat natiunii americane ieri seara si am remarcat o radicala schimbare in relatia dintre omul cu cea mai importanta functie in stat si populatie, fie ea cu preferinte democrate sau republicane. Viziunea si planurile lui Obama au un focus central, reprezentat de iesirea tarii din marea criza economica, insa totul este transpus prin prisma imbunatatirii vietilor cetatenilor americani. O mare diferenta fata de ceea ce puteai observa la George Bush.
Obama apare in fata americanilor ca un camarad de incredere care face tot ce-i sta in putinta pentru a scoate tara de sub presiunea crizei si de a le oferi oamenilor o viata mai buna si o noua America, mai puternica si mult mai competitiva.
Discursul lui Obama a inceput intr-un mod grav, prin enuntarea unui numar dureros, 533.000, care reprezinta locurile de munca pierdute de americani numai in luna Noiembrie a.c., ceea ce ridica la 2 milioane , numarul locurilor de munca pierdute de americani de la inceputul recesiunii. Este interesant faptul ca el nu asociaza numarul cu starea economiei ci cu viata familiilor americanilor de rand, afectate si frustrate de intregul context in care se regaseste tara. [continuarea]
Sursa: Ciprian Borsan Blog
Astazi am vizionat si eu materialul video lansat de vedetele americane acum cateva zile, cu scopul de a-i convinge pe tinerii americani sa mearga la vot , sa-si exercite acest drept atat de important pentru viitorul natiunii. Este un videoclip care poate fi inclus in categoria campaniilor virale cu un potential imens.
Stim cu totii ca SUA se confrunta anul acesta cu o criza economica fara precedent. Unii specialisti chiar fac previziuni extrem de grave pe acest subiect. Cu toate astea , credeti ca tara asta nu va mai fi decat o umbra a ceea ce a fost candva? Uite, eu sincer , nu inghit prostiile astea. Si stiti de ce? Pentru ca americanii au un simt civic iesit din comun. Cu asta ne bat pe noi europenii la toate capitolele. In momentele dificile pentru natiune, acesti “aroganti” ai planetei, reusesc sa se apropie , sa puna interesul national in prim-plan, sa caute solutii, sa accepte compromisuri, sa dovedeasca lumii intregi de ce au fost si vor continua sa fie cea mai mare putere politica si economica.
Americanii sunt constienti ca alegerile care urmeaza sunt cruciale pentru iesirea din cea mai mare recesiune de la Marea Criza (1929) incoace. Obama sau McCain? Democratii sau republicanii?
Ca si Romania, SUA se confrunta cu indolenta noilor generatii de tineri fata de alegerile prezidentiale sau parlamentare. Cati dintre voi au fost mai mult de o data la vot, din clipa in care au primit acest drept la majorat? Pe tot mai multi ne doare “undeva” de politica , politicieni si balivernele lor. Am dreptate? Totusi, cine poate schimba lumea asta, daca nu tinerii? Vedetele de la Hollywood au inteles acest aspect si astfel , folosindu-se de psihologia inversa, dau alarma in State: “Stii ca trebuie sa votezi!”
Daca tinerii americani vor digera mesajul asta, cred ca Barack Obama va deveni primul presedinte de culoare a Statelor Unite ale Americii.
Crede-ti ca la noi ar avea efectul scontat pentru tineri un astfel de videoclip?
PRELUARE de pe : Ciprian Borsan Blog
Aseara, cea mai impunatoare echipa a Clujului a demonstrat ca lupta in teren cu cele mai titrate cluburi de fotbal ale Europei se poate duce si fara teama , mizand exclusiv pe incredere si determinare maxima.
CFR 1907 Cluj – Chelsea Londra , scor 0-0 , este o dovada in plus ca echipa ardeleana nu este protejata de zeita Fortuna si ca jocul de inalta tinuta pe care il practica in Champions League nu este doar rezultatul unui hazard bizar. Au demonstrat ca in fotbal, ca de altfel in orice alta activitate de echipa sau individuala, o mentalitate solida si dorinta de a arata ca esti cel putin la fel de valoros, te pot conduce in zona autodepasirii.
Echipa CFR-ului a readus din nou in sufletele romanilor mandria ca sunt parte a acestei natiuni. Sunt convins ca astazi, foarte multi dintre cei care au trait cu intensitate acest meci, au mers la locul de munca mult mai increzatori in fortele si viitorul lor. Da! CFR Cluj a demonstrat ca se poate sa te transformi dintr-un mic si insignifiant pion pe harta asta a lumii , intr-un rege vrednic de titlul sau; poate chiar asumandu-ti la un moment dat rolul de nebun.
Din nefericire, pretul biletelor la acest meci a fost mult prea mare pentru cat poate suporta momentan bugetul meu, asa ca impreuna cu iubita mea, am preferat sa vizionam prima repriza la o pizzerie de pe Calea Motilor, alaturi de trei prieteni. Totodata, m-am multumit si cu imaginea fanilor echipei londoneze care , la ora 17, urcau agale str. Republicii, in cautari de pub-uri si bere ieftina.
Toata stima pentru aceasta echipa , CFR 1907 Cluj, care in 7 ani a trecut de la Divizia C , la maretia Champions League, si egala lui Chelsea in grupa!
Preluare de pe : Ciprian BORSAN
Salutare dragi prieteni,
“Back in business again” e cu certitudine o expresie care contureaza revenirea mea in Cluj-Napoca, orasul incarcat de semnificatii profunde pentru mine. M-am intors si aici o sa raman pentru mult timp de acum incolo. Planurile mele de viitor au o conexiune certa cu urbea de pe Somes, asta pentru a elimina toate intrebarile care fac referire la o posibila intoarcere a mea la Galati (acasa), dupa cei patru ani de facultate.
Imi place sa cred ca ma regasesc in fata unui nou drum, plin de provocari si oportunitati. Sunt convins ca nu o sa fie unul facil insa sunt echipat cu incredere si credinta. In conditiile acestea, uneltele fiind pregatite, nu-mi ramane decat sa trec la treaba.
Tin sa le multumesc tuturor celor care mi-au fost alaturi in momentele dificile din timpul facultatii! Intalnirea cu unii dintre ei a avut un impact extraordinar asupra viziunii mele generale despre viata. Va sunt profund recunoscator dragii mei!
Si cum fiecare nou proiect este de obicei inaugurat prin taierea simbolica a unei panglici, la fel si eu, incepand de astazi 1 Octombrie 2008, lansez noul blog personal. De maine incepand, o sa puteti citi aici despre aspecte strans conectate cu viata mea, pasiunile si viziunile mele. O veritabila provocare pentru ca niciodata nu m-am expus atat de mult in afara cercului meu restrans de prieteni adevarati.
Inchei acest prim post, cu speranta ca imi veti fi alaturi, prin intermediul acestui blog, in tot ceea ce voi intreprinde de acum incolo.
P.S.: “Blogul Cuibul Lui Cip-Cirip va ramane activ in continuare. Pe el se vor regasi mentionari dintr-o multitudine de domenii, parte din lumea jungla in care traim.”
Cu prietenie,
Ciprian BORSAN
“CAND SE STINGE LUMINA”
Scenariul şi regia: Igor Cobileanski
Producător: Thomas Ciulei
(Recenzie de VLAD PARAU)
“Într-adevăr, filmul porneşte de la o idee năstrujnică, dar perfect valabilă într-o lume asemeni celei contemporane, unde fuga după bani reprezintă unica raţiune de a fi a indivizilor: un tânăr propune contra sumei de 100 de dolari pariul că nimeni care bagă un bec în gură nu va mai reuşi să-l scoată întreg. De aici, totul se declanşează într-o explozie de umor şi peripeţii tragic-comice, experienţă savuroasă care, în ciuda superficialităţii aparente, va lăsa spectatorului câteva semne de întrebare asupra înţelesurilor de adâncime pe care le ascunde această peliculă şi asupra mesajului ei, în general.
continuă să citeşti ‘Cand se stinge lumina (scurt metraj basarabean)’
“La multi ani!” voua copii sau adulti cu inima de copil.
Va mai amintiti ce bine era atunci, in copilaria noastra? Nu aveam griji, ne indeplineau parintii (aproape) toate dorintele, pe scurt, eram buricul lumii 
Imi aduc aminte cu drag de copilaria minunata pe care am avut-o, de cosul cu masinute, de diminetile de weekend cu desene animate si filme pentru copii, de zilele cu ghiozdan in spate si stelute in piept, de povestile inventate de mine pe care apoi i le spuneam cu intonatie bunicului, de bataliile cu bulgari sau cornete si cursele nebune cu sania , de fotbalul in picioarele goale pe ulitele satului, de culesul de iarba sau musetel, de parca totul ar fi fost ieri.
Cand ma uit la generatiile de copii de astazi, ma intristez. Ii observ si imi dau seama ca nu mai stiu sa se joace asa cum o faceam noi , cei nascuti in anii ‘80.
Cum putem caracteriza cel mai bine copilaria ? Cred ca imaginea de jos e cea mai concludenta si descrie bine acea perioada, in care basmele se intersectau cu realitatea.
Originile zilei de 1 IUNIE (ZIUA INTERNATIONALA A COPIILOR)
Record mondial la Cluj-Napoca: Cel mai mare desen pe asfalt realizat de copii de ziua lor
De astazi am lansat o noua pagina pe blog, “Soul Photo (imagini dragi)“, unde veti putea admira imagini impresionante, pe care le apreciez mult, fie prin prisma calitatii actului fotografic , taria mesajelor pe care le transmit sau zambetele pe care ti le starnesc. Creatiile nu imi apartin si nu vor fi incluse in categorii.
Ca sunt un fan al celor de la Coldplay, nu mai este de mult o noutate pentru prietenii mei. De curand am gasit un videoclip in care i-am putut vedea ,in calitatea lor de “animatori ai scenei mondiale”, pe cei mai marcanti lideri politici de ieri si de astazi, dansand pe piesa “Violet Hill”. O minunata imbinare intre “teatrul de papusi” atat de practicat de conducatorii statelor mari si marea problema a umanitatii , razboiul.
ei au ciripit in cuib...